Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat reprezintă prima colaborare a regizorului Nae Caranfil cu Teatrul Național București, însă nu și primul său proiect teatral, montând câteva spectacole la București și la Piatra Neamț la începuturile carierei sale acum aproape 30 de ani.
Spectacolul, scris și regizat de Nae Caranfil, prezintă povestea lui Charles D’Eon, un faimos spion francez al secolului al XVIII-lea care a rămas cunoscut în istorie pentru alegerea de a-și petrece jumătate din viață deghizat în femeie. Născut în 1728, Charles ajunge, la scurt timp după terminarea colegiului, să facă parte din ‘Secretul Regelui’, adică din primul serviciu secret al regelui Ludovic al XV-lea. Prima sa misiune oficială o reprezintă infiltrarea la curtea țarinei Elisabeta I și restabilirea relațiilor diplomatice dintre Rusia și Franța. Charles alege să se deghizeze în femeie și să devină Lia de Beaumont. Împreună cu Douglas, conducătorul oficial al delegației franceze, reușește astfel să fie pe placul țarinei și să își ducă la capăt cu succes misiunea.
Piesa în două acte a lui Nae Caranfil prezintă întreaga desfășurare a evenimentelor într-un decor simplu, neîncărcat și totuși ingenios și versatil marca Dragoș Buhagiar. Tot el semnează și costumele care sunt superbe și care dau o notă extrem de credibilă și de specială întregului spectacol. Întreaga scenografie crează un frumos spațiu de joc, atent delimitat și punctat. Deloc de neglijat și ilustrația muzicală semnată tot de Nae Caranfil.
Nu m-a surprins să descopăr că piesa a fost gândită inițial ca un scenariu de film pentru că metoda aleasă de Nae Caranfil de a povesti evenimentele și de a ilustra o parte dintre ele prin acțiune m-a dus mai degrabă cu gândul la montajul de film decât la o montare teatrală. Din acest motiv spectacolul curge destul de lent, dar are anumite ruperi de ritm cum este scena duelării, atent coregrafiată și lucrată. Rolul cavalerul Douglas, povestitorul tuturor peripețiilor de la curtea țarinei îi revine lui Claudiu Bleonț de care se ocupă corect reușind să țină spectatorul pe firul logic al acțiunilor.
Vlad Logigan preia dublul rol al lui Charles d’Eon și al Liei de Beaumont și jonglează delicios cu cele două entități. Se vede că îi place să se joace, dar se mai vede și munca din spatele acestor personaje. Are treceri rapide și subtile între Charles și Lia și le face fin, fără să îngroașe și să joace pentru public și ca să stârnească râsul. Mi-a plăcut să îi urmăresc gesturile fine, schimbările de expresie și de postură și felul în care face totul să pară atât de simplu. Se răsfață, are umor și o inocență pe care știe când să o controleze extrem de bine și când să o lase să se dezlănțuie. E o plăcere să îl urmărești și, cumva, te face să înțelegi cum un bărbat deghizat în femeie a putut să sucească atât mințile bărbaților cât și ale femeilor care i-au căzut în mreje.
Raluca Petra în rolul țarinei iubitoare de vodka este puternică și își ține foarte bine în frâu personajul. Te ia cu ea, vrei să o urmărești, să îi ghicești intențiile și să iei parte alături de ea la toate jocurile și planurile pe care le poate pune la cale. Mi-a plăcut forța ei masculin-feminină. Miruna Biléi este o Ecaterina demnă, frumoasă, talentată și iubitoare de femei care reușește să îi desconspire adevărata identitate faimosului spion, în timp ce Eduard Cîrlan îl portretizează cu entuziasm și spirit ludic pe soțul ei, nătângul Peter Urlich. Magda Catone
(Madame Dumonet), Mihai Calotă (Worontov) , Marius Rizea (Bestujev), Tomi Cristin (Wolff) si Alexandru Georgescu (Sir Williams) își punctează cu talent și umor personajele și aparițiile în scenă. De altfel, întreaga distribuție este atent gândită și ghidată astfel încât totul să decurgă lin și nuanțat – cu o mențiune specială pentru Cosmin Dominte care are un moment de-a dreptul delicios de romantic și pasional.
Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape este un experiment teatral interesant care spune o poveste captivantă și aș fi tare curioasă să văd și un proiect cinematografic pe această temă. De ce nu, poate tot sub semnătura lui Nae Caranfil.
Mergeți la teatru, face bine la suflet!