Vârsta adolescenței reprezintă o perioadă tare confuză și plină de întrebări pentru mulți dintre noi. Nu e deloc ușor să pășești în această perioadă a vieții tale în care devii brusc conștient de foarte multe lucruri din jurul tău și mai ales de tine. O perioadă în care, de multe ori, ți-e greu să relaționezi la modul real cu cei din jurul tău și să depășești limitele care te izbesc fie din partea oamenilor din jurul tău, fie exact din interiorul tău.
Piesa Cercurile încrederii a primit Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie FEST-FDR în 2017 și este transformată la Teatrul Apropo într-un spectacol ce ar trebui vizionat deopotrivă de adolescenți și de părinți – de fapt, de cât mai mult lume, cu sau fără copii – pentru că ne schițează această perioadă agitată și plină de întrebări a adolescenței. Ce se poate întâmpla atunci când un tânăr actor ușor nonconformist este angajat să coordoneze trupa de teatru a unui liceu, trupă compusă în proporție de 90% din fete ? În principiu, nimic rău. Teatrul, dezbrăcat de mantaua elementelor magice care îl fac atât de fascinant pentru mintea umană, posedă o sumă de caracteristici extrem de practice care, folosite corect, ajută la o dezvoltare mai bună și mai acordată la ritmurile vieții de zi cu zi. Te ajută să te descoperi și forezi în tine către adevăruri și abilități pe care nu le conștientizai. O unealtă extrem de puternică dacă știi cum să o folosești.
Iar Mihai, proful cel nonconformist și foarte atrăgător, știe foarte bine cum să se folosească de această unealtă. Paul Diaconescu deține atuurile necesare pentru a face din Mihai genul acela de bărbat căruia îți e greu să-i reziști, mai ales dacă te afli la influențabila vârstă a adolescenței. Foarte carismatic și seducător, Paul reprezintă o alegere foarte bună pentru un personaj menit să sucească minți și să devină un abuzator perfect lucid de limitele peste care nu ar trebui să treacă, dar pe care le depășește cu seninătate și nepăsare. Frustrările personajului său, un actor nebăgat în seamă și care joacă preponderent în spectacole pentru copii se răsfrâng asupra adolescenților pe care îi are în grijă și cărora le construiește un așa-zis „cerc al încrederii”, un loc unde pot să fie ei înșiși și unde se pot exprima liber. I se alătură Marcela Motoc, la fel de bună în rolul profesoarei care se lasă și ea fascinată de tânărul actor și ajunge astfel să ignore toate semnalele de alarmă din jurul ei deși ar fi trebuit să aibă interesele copiilor în vedere și să îi pună pe aceștia pe plan.
Din păcate, însă, a avea cu adevărat încredere în cei din jurul tău este un lux de care mulți copii aflați în pragul adolescenței nu se bucură. Dreptatea se situează mereu de partea adulților, chiar și atunci când acțiunile acestora pot să dizolve din câteva vorbe sau acțiuni întreaga personalitate, și așa adeseori foarte firavă, a unor copii care încearcă din răsputeri să își dea seama de locul lor în această lume.
Teodora Daiana Păcurar, Ioana-Maria Repciuc, Iuliana Danciu, Sidonia Doica și Adrian Loghin creionează tipologii de personaje adolescentine ușor de identificat. Fiecare își strunește personajul cu interes și grijă, conducându-l printre drumurile întortocheate ale alegerilor pe care trebuie să le facă. Textul și regia lui Radu Popescu îi pun pe fiecare în valoare și le sondează problemele și angoasele. Nu e deloc ușor să fii sărac la această vârstă, mai ales atunci când prietenii tăi au bani. Nu e ușor să porți stigmatul virginității atunci când prieteni de-ai tăi se laudă cu experiențe sexuale reușite. Nu e ușor să reziști presiunii bârfelor răspândite în școală despre tine și să nu li te poți împotrivi. Nu e ușor să te îndrăgostești și să suferi chinul apăsător al respingerii care te poate împinge către decizii și gesturi extreme și necugetate. Nu e ușor să duci bătălii zilnice cu nesiguranțe și să faci lucruri care nu te definesc doar pentru a simți un vag sentiment de apartenență. Nu e ușor să încerci să fii altfel într-o încercare forțată și disperată de a te descoperi pe tine. Și cu siguranță nu este deloc ușor să fii victima unor abuzuri, fie ele mentale sau sexuale, și să nu fii auzit, ascultat și crezut. Adevăratul cerc al încrederii se sfârșește atunci când adulților pur și simplu nu le pasă…
Ceea ce fac acești actori tineri, foarte buni, dedicați și talentați este să te întoarcă în trecutul tău adolescentin și să îți picure amintirile unor vremuri peste care, pe măsură ce vremurile chipurile evoluează, este din ce în ce mai greu să treci fără să suferi niște traume care te vor urmări mai apoi toată viața. Iar ei toți o fac cu un soi de delicatețe și de ingenuitate lăsându-și personajele dezgolite și vulnerabile în fața ta, iar tu ajungi să îți dorești să îi iei pe fiecare dintre ei în brațe și să le spui că, nu știi cum, dar cumva totul va fi bine. Vrei să îi protejezi, să îi îndrumi, să le explici și să încerci să îi salvezi. Probabil mulți dintre noi am vrea să ne salvăm pe noi pe vremea când eram de vârsta lor…