Listă de dorințe teatrale – Teatrul Metropolis

Am ales 3 dintre spectacolele de la Teatrul Metropolis pe care îmi doresc foarte mult să le văd în această stagiune. Sunt mai multe, evident, dar am vrut să mă opresc doar la trei dintre ele. Sunt spectacole despre care am citit alte cronici, care mă atrag și care rezonează cu mine din diverse motive. Într-o ordine complet aleatorie, vedeți mai jos despre ce este vorba, poate vor reprezenta și pentru voi o inspirație pentru o listă de dorințe teatrale.

 

*Hamlet* și *Colivia cu nebune* în regia lui Victor Ioan Frunză

Nu cred că o listă de premii ar trebui să fie unicul criteriu de vizionare a unui spectacol de teatru. O trupă de teatru excelent sudată, foarte talentată și inspirat condusă de către un regizor reprezintă însă pentru mine clar un motiv pentru care aleg un spectacol de teatru. Iar când vine vorba despre Victor Ioan Frunză și minunata sa trupă fără nume deja știu că merg la sigur în ceea ce privește calitatea spectacolelor și a interpretărilor. Atât Hamlet cât și Colivia cu nebune sunt două dintre spectacolele foarte aclamate, lăudate și extrem de căutate de către publicul iubitor de teatru din București. În maxim 5 minute se epuizează biletele din momentul în care se afișează programul pe site, nu știu câte alte spectacole mai reușesc această performanță. Nu am reușit să fiu norocoasă încă, dar vânez în continuare un bilet 🙂

Victor Ioan Frunză a reușit performanța de a construi în jurul său o trupă teribil de frumoasă și are iscusința de a potența talentul fiecăruia dintre membrii acestei echipe. Nu sunt actori care joacă în permanență roluri principale în timp ce alții sunt distribuiți doar în cele secundare sau episodice. Fiecare fărâmă de talent cu care sunt înzestrați acești frumoși povestitori este pusă în slujba unor produse artistice remarcabile, fiecare este scos din zona lui de confort și provocat, fiecare dintre ei este alintat și răsfățat în roluri și în spectacole foarte diverse. Sunt de văzut și de revăzut pentru că în permanență îi descoperim altfel, însă întotdeauna la fel de talentați și de fideli transmiterii de emoții.

 

*Și negru și alb și gri* în regia lui Mimi Brănescu

Mimi Brănescu nu este doar un actor foarte talentat, este și un dramaturg și un regizor la fel de inspirat și de important de urmărit prin piesele sale de teatru. Stagiunea trecută am fost și am văzut Ultimii, scris și regizat de el, un spectacol la care sper și îmi doresc să ajungă cât mai multă lume. Umorul și mai ales inteligența și capacitatea sa excelentă de a surprinde probleme care macină societatea în care ne învârtim zilnic se regăsesc în piesele scrise de el și sunt convinsă că și spectacolul Și negru și alb și gri se înscrie în același registru. Abordează teme vii, subiecte apăsătoare care îți fură mai mult decât un zâmbet. Atinge puncte nevralgice și o face priceput și cu îndemânare, atât din postura dramaturgului cât și din cea a regizorului. În plus, știe să își aleagă foarte bine distribuțiile, potențând astfel la maxim mesajul pe care îl are de transmis. De văzut deci și de deschis mintea și sufletul la substraturile atinse și dezvăluite rafinat.

 

*EXTRA: Dacă ar fi să aleg doar unul dintre spectacolele pe care le-am văzut la Metropolis și să îl recomand, deși mi-ar fi foarte greu și mi-ar părea rău că trebuie să fie doar unul, aș alege Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mergeți să îl vedeți și apoi să îmi spuneți dacă mă înșel atunci când spun că este pur și simplu minunat!

 

(Visited 266 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *