10 spectacole de văzut în cadrul Festivalului Național de Teatru (partea a doua)

Așa cum spuneam și în prima parte pe care puteți să o găsiți aici, Festivalul Național de Teatru e pe cale să înceapă. Anul acesta se desfășoară în perioada 18-27 octombrie și cuprinde spectacole pentru toate gusturile și plăcerile. Dacă în prima parte am propus cinci spectacole pe care mi-aș dori să le văd anul acesta la FNT, în partea a doua mai completez cu încă cinci, însă sfatul meu este să răsfoiți și programul complet al Festivalului și să vă inspirați și de acolo.

○ ○ ○

Limite

Centrul Replika

○ 26 octombrie ora 17:00

○ 27 octombrie ora 17:00

foto Oana Monica Nae

Spectacolul, scris de Mihaela Michailov și Radu Apostol – care semnează și regia – a pornit de la o documentare extrem de meticuloasă întreprinsă în zona sistemului educațional preuniversitar din România și se bazează pe un caz real. Pornind de la denunțul unui abuz petrecut între copiii unei clase, montarea de la Centrul de teatru educațional Replika forează în toate hibele găunoase ale sistemului nostru educațional. Spectacolul este un one-woman-show cu o Mihaela Rădescu de-a dreptul formidabilă care jonglează cu o lejeritate fascinantă între toate personajele acestei istorii. Un spectacol de care este foarte mare nevoie și care mă bucur foarte mult că se regăsește în selectia FNT de anul acesta.

 

○ ○ ○

 

Baladele memoriei

Reactor de Creație și Experiment Cluj-Napoca

Centrul Replika

○ 24 octombrie ora 17:00

○ 25 octombrie ora 19:00

 

foto Bogdan Botaș

Reactorul de Creație și Experiment de la Cluj aduce pe scena de la Centrul Replika un spectacol care vorbește despre o categorie socială destul de ignorată și de puțin „exploatată” în mediul artistic – persoanele de vârsta a treia și istoriile lor. Documentarea s-a realizat în cursul unor ateliere susținute în Centrul de zi pentru vârstnici nr 1 din Cluj, dar și pe baza experiențelor prin care au trecut Nicoleta Esinescu, cunoscut și apreciat dramaturg în Republica Moldova și părinții ei pensionați. Au ieșit la iveală povești despre singurătate, despre greutăți, despre speranțe, indignări, stereotipuri, iar spectacolul încearcă să creeze o bază de la care să plece un dialog între generații. Toate poveștile prezentate sunt reale și astfel o categorie socială care de multe ori este dată uitării și trecută la „și altele” începe să prindă și să își contureze o voce pe care este important să o auzim, să o ascultăm, să o înțelegem și să alegem să nu o mai ignorăm. Nu ne mai desparte mult de momentul în care, oricât de tineri ne-am considera noi acum, vom ajunge și noi să ne zbatem într-o luptă cu această ignoranță care vine de la generațiile următoare. Asta dacă lucrurile nu încep să se schimbe de acum, începând de la noi.

 

○ ○ ○

 

Un tramvai numit dorință

Teatrul Metropolis

○ 21 octombrie ora 20:00

○ 22 octombrie ora 21:00

foto Dragoș Ivan

Un tramvai numit dorință de la Teatrul Metropolis a fost primul spectacol despre care am scris atunci când am lansat blogul și este unul dintre spectacolele pe care le recomand cu inima deschisă și ușoară oricărui iubitor de teatru. Este jucat exemplar, te încarcă de tot soiul de sentimente nebănuite, îți sădește nădejde în suflet ca mai apoi să o spulbere ca o tornadă. Spectacolele regizate de Claudiu Goga pe care le-am văzut mi-au plăcut foarte mult tocmai prin limpezimea lor, prin neîncărcarea cu elemente inutile menite să îți fure ochii. Din contră, focusul lui este mereu pe poveste și pe emoție, pe care le clădește mereu atent și cu o anumită meticulozitate creativă și mă bucură mult includerea Tramvaiului în programul FNT de anul acesta.

 

○ ○ ○

 

Pădurea spânzuraților

Teatrul Național „I.L.Caragiale”, Sala Mare

○ 23 octombrie ora 18:00

foto Adi Bulboacă

Un spectacol-manifest, spectacol-eveniment, spectacol grandios. Un spectacol marca Radu Afrim despre care acesta a afirmat: „nu vreau să pun în scenă cartea lui Rebreanu, vreau să chestionez puțin ce s-a întâmplat cu noi în suta asta de ani și unde suntem. Aș vrea să pun față în față soldații aceia care au luptat pentru ceva atunci , deși mulți nu știau pentru ce luptă, cu niște tineri din zilele noastre, cu niște dialoguri și întrebări.” Și asta face Afrim, aduce subiectul din romanul lui Rebreanu în zilele astea la care ne putem raporta cu toți, noi toți care suntem mai mult sau mai puțin naționaliști, mai mult sau mai puțin revoltați, mai mult sau mai puțin vocali în ceea ce privește patriotismul cu care ne lăudăm des ca nație. Cu o punere în scenă impresionantă și cu o distribuție foarte bună, spectacolul lui Afrim este cu adevărat un eseu spectaculos ce trebuie încercat și simțit.

 

○ ○ ○

 

Despre tandrețe

Teatrul Dramaturgilor Români

○ 24 octombrie ora 21:00

○ 25 octombrie ora 17:00

foto Ciprian Vidroiu

Într-o lume în care suntem mereu pe fugă, în zilele astea în care nu mai avem timp nici să simțim, nici să ne dorim, nici să ne mai îndrăgostim sau să iubim pe bune, unele sentimente par că au devenit rarisime. Ne-am pierdut din candoare și din gingășie, vrem ca totul să se întâmple repede, cum și când vrem noi. Ne îndepărtăm de simplitate și de candoare. Iar acest spectacol al lui Felix Alexa vine și ne dăruiește fragmente de bunătate și crâmpeie de căldură interioară. Vine și spune, printr-un act regizoral curat și devotat emoției și printr-o distribuție foarte bine simțită și aleasă să nu ne îndepărtăm de noi, de lucruri frumoase, de trăiri speciale creatoare de amintiri dragi. Să nu uităm de noi, de inimile noastre și de câtă nevoie avem de tandrețe.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top
shares